Prezentăm mai jos un tabel cu taxele plătite de un salariat român

După cum se poate vedea mai sus, pentru a primi un salariu de 878 de lei un angajat trebuie să producă cel puţin 1540 de lei angajatorului său. Diferenţa dintre 1540 de lei - suma reală plătită de angajator  - şi cei 878 de lei primiţi de angajat în mână sunt diverse taxe şi impozite. Nu există nici un fel de diferenţă între dările plătite direct de salariat şi cele plătite de angajator în numele angajatului, acestea din urmă fiind artificii contabile menite a ascunde dimensiunea reală a taxării în România. Acest adevăr nu poate fi contestat, în momentul angajatul va fi produs firmei doar 1539 de lei angajatorul va fi nevoit să-l licenţieze pentru a evita pierderi. Este de menţionat că salariul de încadrare este o ficţiune contabilă, din punct de vedere economic are sens doar cifra de 1540 de lei.

Rezumatul celor de mai sus este simplu: dl. Popescu munceşte pentru 1540 de lei primind la fiecare salariu 878 de lei.

 Din păcate Statul nu-i va lăsa cei 878 de lei domnului Popescu. În momentul în care acesta va dori să cumpere bunuri, folosind efectiv banii munciţi cu greu, comercianţii vor încasa în contul Statului taxa pe valoare adăugată - TVA-ul - de 19%. Aplicând această taxă din cei 1540 de lei rămân 737,8 lei.

Cum trăim într-o epocă a monedelor fiduciare, veniturile monetare sunt afectate de inflaţie, o altă taxă, impusă prin intermediul BNR. Este dificil de estimat rata inflaţiei, aceasta se calculează folosind un indice al preţurilor (CPI) stabilit arbitrar de Institului Naţional de Statistică - o agenţie a guvernului. Manipularea ponderilor diverselor preţuri şi deci falsificarea datelor referitoare la inflaţie este practica curentă a majorităţii guvernelor. Conform BNR rata inflaţiei a fost de 5% pentru anul 2009. Acceptând aceste date, inflaţia va face ca din cei 1540 de lei domnul Popescu să rămână cu 702.66 lei (adică 737,8 împărţit la 1.05).

Considerând venitul iniţial pentru care domnul Popescu a muncit - suma de 1540 de lei - şi suma finală de 702,66 vom ajunge la concluzia că domnul Popescu munceşte pentru Stat - adică pentru a plăti taxele - mai bine de jumătate de an. O regulă de trei simplă şi un calcul calendaristic ne arată că domnul Ion Popescu munceşte pentru Stat 198 de zile pe an, anume până în 17 iulie.

Ion Popescu munceşte pentru Stat până în 17 iulie urmând ca din data de 17 iulie să înceapă să muncească pentru sine.

Este de menţionat că taxele de proprietate (plătite direct de dl. Popescu sau indirect incluse în chirie de proprietar), diversele taxe (numite accize doar pentru a se evita cuvântul taxă) aplicate unor produse având cerere inelastică precum carburanţii sau produsele din tutun nu au fost incluse în calculul de mai sus.